La un pahar de vorba.

    Intamplator, iesit la o cafea la un bar de cartier, m-am intalnit cu un vechi cunoscut, nu tocmai apropiat incat sa-l numesc prieten, dar nici departat incat sa nu-mi faca placere o conversatie cu dansul.
Discutia, m-am gandit sa o relatez aici, poate cineva invata ceva.
Eu: Salut domnule, nu ma asteptam sa te gasesc pe aici.
El: Oh, salut, sa stii ca e reciproc sentimentul.
Eu: Care mai e viata(bineinteles, curiozitatea)?
El: P-acasa, oarece odihna.
Eu: E bine, cred, dar, ce te solicita asa de mult?
El: Acum ceva timp, am renuntat la a ma mai gandi sa fac ceva in Romania, mi-am facut bagajul - un rucsac cu haine, m-am imprumutat de cateva sute de euro si am plecat in Anglia.
Eu: Si...?
El: Ajuns acolo, am cunoscut un om cu caracter care mi-a oferit un loc de munca, un loc in care sa stau, dupa 2 saptamani de dormit in parcuri, pe banci...
Eu: Pentru dormit pe banci ai plecat de acasa?
El: Nu stiam cu ce se mananca strainatatea, nu credeam ca totul e diferit...
Eu: Si...inca lucrezi la persoana respectiva?
El: Nu, am lucrat doi ani impreuna cu acesta, apoi, am mai gasit 2 baieti buni, am inceput ceva pe cont propriu, in constructii, a mers bine, ne-am facut o firma, micuta, 5 angajati, toti romani. Am lucrat saptamani in sir zi lumina, ne-am marit, iar acum, eh, acum e alta treaba...
Eu: Frumos, dar, de ce zici ca acum e alta treaba?
El: Pai, acum, am 14 colegi, sunt mai mult plecat, alerg dupa contracte, colaborari, etc.
Eu: Se pare ca esti sef, trebuie sa castigi foarte bine dupa urma lor.
El:  Cred ca da.
Eu: De ce doar crezi?
El: Pentru ca ceilalti 2 cu care am inceput, gandesc altfel, gandesc cum trebuie.
Eu: !?
El:  Pai...suntem 15, prindem un contract, il realizam, apoi, dupa ce se calculeaza toate cheltuielile, ramane profitul, pe care il impartim la 18.
Eu: Huh?
El: Vezi tu, aici apare diferenta aceea de gandire, pe care eu nu o aveam, pe care nici tu nu pari sa o ai.
Eu: Ce vrei sa zici?
El: Pai, Catalin, treaba sta cu totul altfel pentru ca oamenii nostri, 12 angajati, nu au salariu, ci cate o parte din cele 18 ale profitului.
Eu: Ciudat...
El: Deloc... 12 oameni - 12 parti ale profitului.
Eu: si voi, sefii?
El: Noi? Suntem 3, luam cate 2 parti fiecare.
Eu: Care mai e satisfactia de a fi sef?
El: Pai este, in primul rand vezi ca cei cu care lucrezi sunt multumiti, castiga bine si duc o viata buna impreuna cu familiile, vezi ca omul vine zambind la serviciu si, desi munceste uneori si 12 ore, nu se plange, nu discuta pe la spate.
Eu: Pai si tu?
El: Si eu ce? Eu castig dublu, n-am nevoie de mai mult sa imi permit o viata lipsita de probleme. Nu cred ca e o diferenta daca locuiesc intr-o casa cu 20 de camere sau intr-un apartament cu numai 2. Tot un pat folosesc noaptea, tot de o baie am nevoie, nu imi trebuie Jaguar sau Bentley sa merg de acasa catre munca sau oricare alt loc in care ma deplasez, imi e suficient Ford-ul asta.
Eu: ...cred ca da.
El: Imi pare rau, dar trebuie sa plec, poate ne mai vedem.
   Si a plecat...dar, odata cu el, au plecat si ideile mele despre viata asa cum credeam eu ca ar fi trebuit sa fie.Nu pot decat sa-i multumesc pentru ca mi-a deschis ochii, sau, altfel spus, m-a mai desteptat putin.