Nu stiu cum, nu stiu de ce, dar, un gand nu-mi da pace...
Acum cativa ani, incercam sa "fur" cand cineva ma intreba varsta...vroiam sa fiu mare. Acum sunt mare...si cand ma gandesc ca urmeaza sa implinesc 27 de ani...parca mi-e rusine sa o recunosc. Vreau sa fiu mic, macar cu 15 ani mai mic...sa retraiesc clipele de atunci, primul sarut, sa retrimit/primesc biletele colorate, parfumate, sa astept cu sufletul la gura Generatia Pro si Geanina Corondan, sa fiu lipsit de grijile din ziua de azi si totul sa fie roz.
Pur si simplu, viata isi urmeaza cursul dar, nu-mi place. Vreau din nou sa ies fara teama de raceala sa ma dau cu sania, sa ma bat cu bulgari de zapada si sa ma intorc acasa mai mult inghetat decat ud. Vreau sa imi regasesc colectia de cartonase Cabbage Patch Kids si sa o completez, sa mestec cu placere o guma "Turbo" si sa mamanc o inghetata ambalata precum untul. Vreau toate lucrurile acelea simple care atunci reprezentau bucuriile vietii si vreau sa uit ca sunt matur, ca am griji si nevoi, altele decat cele de atunci.

3 comentarii:
cine nu ar vrea sa retraiasca acele momente unice in viatza noastra de copii from dumi
:-)
Da, vremuri de mult apuse...Totul s-a schimbat, tehnologia a evoluat... Ne vedem din ce mai putzin oameni cu oameni...stam la aceeashi masa shi ne trimitem sms-uri sau lasam un comentariu pe facebook...
I se spune evolutie dar sincer sa fiu eu cred ca este mai mult decadenta...
Eh...fiecare doarme cum isi asterne...CARE MERGE CU CORTUL DE PASTI? :)
Trimiteți un comentariu
Comentezi sau nu?