Dorinte...

Nu stiu cum, nu stiu de ce, dar, un gand nu-mi da pace...
Acum cativa ani, incercam sa "fur" cand cineva ma intreba varsta...vroiam sa fiu mare. Acum sunt mare...si cand ma gandesc ca urmeaza sa implinesc 27 de ani...parca mi-e rusine sa o recunosc. Vreau sa fiu mic, macar cu 15 ani mai mic...sa retraiesc clipele de atunci, primul sarut, sa retrimit/primesc biletele colorate, parfumate, sa astept cu sufletul la gura Generatia Pro si Geanina Corondan, sa fiu lipsit de grijile din ziua de azi si totul sa fie roz.
Pur si simplu, viata isi urmeaza cursul dar, nu-mi place. Vreau din nou sa ies fara teama de raceala sa ma dau cu sania, sa ma bat cu bulgari de zapada si sa ma intorc acasa mai mult inghetat decat ud. Vreau sa imi regasesc colectia de cartonase Cabbage Patch Kids si sa o completez, sa mestec cu placere o guma "Turbo" si sa mamanc o inghetata ambalata precum untul. Vreau toate lucrurile acelea simple care atunci reprezentau bucuriile vietii si vreau sa uit ca sunt matur, ca am griji si nevoi, altele decat cele de atunci.

Am revenit, sau...asa imi place sa cred.

Dap...dupa lungi pauze, am tendinta sa revin la scris, la povesti, la sentimente si trairi care mai de care mai intense. Poate asa e normal, poate asa trebuie sa fie, zic eu.
Una peste alta, acum, cand a trecut anul, realizez dupa ce am tras linie ca n-am realizat nimic. Tipic mie, niciodata nu imi iese nimic. Ce sa fac? Nimic, bineinteles. N-are rost sa ma agit si sa nu reusesc in loc sa stau calm si sa-mi iasa...ochii.
Nu-i asa? Nu gandesc bine? Ce daca nu-ti place, nici pt mine nu e tocmai placut, dar, e practic. Realizez ca e 16:37 - iar am uitat sa-mi iau bilet la LOTO...iar nu castig. Sa dea naiba...